Lumea web

Nicu Alifantis

 

adumitriu

"Poet de când lumea" - de Emil Brumaru :

Nicu Alifantis ne scrie cu sufletul pe cântecul vieții fiecăruia din noi cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lăsându-ne destrămați o clipa, reînviindu-ne apoi, mai bucuroși, mai teferi, întru poezia-i

Muzică și poezie

 

"Artistul e apreciat când lumea îl crede..."

 

Nicu Alifantis apară drepturile artiștilor

Ce mai faci, Nicu Alifantis?

Nicu Alifantis e subjugat de cățelușa Bella

 

Nicu Alifantis, la nunta de argint cu muzica

 

"M-am însurat târziu, iar copiii i-am făcut devreme"

 

Nicu Alifantis e cucerit de umor

 

Tandrețuri pentru femei cu cei patru corifei

 

 

RESPIRO, Mai 2001

 

Muzică și poezie

- un interviu cu Nicu Alifantis -

  

Paul Doru Mugur: În afară de activitatea Dumneavoastră muzicală, binecunoscută publicului românesc, sunteți și autor al unor poeme. Ați putea să ne istorisiți, pentru cititorii revistei Respiro, când ați început să scrieți versuri ?

-Nu cred că există tânăr licean care să nu fi scris măcar câteva versuri. Asta mi s-a întâmplat și mie. Poate că e mult spus versuri, mie îmi place să le numesc gânduri…

Bogdan Suceavă: Ce reprezintă pentru Dumneavoastră poezia lui Nichita Stănescu? L-ați cunoscut îndeaproape ? în ce context a scris Nichita Stănescu, despre muzica Dumneavoastră, catrenul: "[...] când cântă parcă moare o taină într-un grec/ și tot ce e în mine zare, arată a înec,/ dar nu-n sărata mare, ci în ceva mult mai mare" ?

-Eram adunați mai mulți prieteni la Florin Zamfirescu, de ziua lui. Nichita era într-o vervă nebună și  spunea mici poezele pe care le dăruia fiecăruia dintre noi. Așa am căpătat acea mica poezie, de care sunt foarte mândru și onorat totodată.

Bogdan Suceavă: Vă mărturisesc că piesele muzicale față de care am o nesfârșită admirație sunt "Emoție de toamnă", "Ce bine că ești" și "Ploaie în luna lui martie". Nu îmi mai pot imagina aceste poeme fără muzica lor, naturală, firească, de o sonoritate intrinsecă poemului. Care a fost gândul Dumneavoastră, intenția artistică, atunci când ați dorit să compuneți muzica pentru poeme de Nichita Stănescu ?

-Nimic nu-i premeditat, elaborat, gândit… Cred că este foarte greu să te scoli într-o dimineață și să spui: azi voi compune un cântec. Cântecele vin funcție de stare, acumulări, dorința de a comunica. Atunci când se găsește numitorul comun al comunicării poetului cu cel al compozitorului se naște cântecul. Bun sau rău…

Bogdan Suceavă: Putem să spunem că un poem conține uneori sugestia muzicii sale? Cum am putea privi poemele fără rimă, uneori fără de ritm ? Ar putea exista muzica potrivită și pentru ele ?

-Pentru orice fel de comunicare inteligentă, există un suport care să o susțină. De obicei orice poezie are un ritm și o muzică a ei interioară. Totul este să o găsești și să mai pui și tu câte ceva. Nu contează rima. Ritmul și muzicalitatea exista și într-o proză.

Paul Doru Mugur: Unul dintre aspectele cele mai interesante pentru mine, și care tine de laboratorul creației, este: ce metodă folosiți pentru a vă compune cântecele ? Există mai întâi muzica și apoi se caută textele ? Sau dimpotrivă ?

-La mine întotdeauna a existat întîi poezia, textul, comunicarea, cum vreți să-i spuneți.

Bogdan Suceavă: În fazele inițiale ale compunerii unei piese muzicale, este avut în vedere acel aspect al orchestrației care ține de crearea unei sonorități și a unei atmosfere speciale ? Mă gândesc la acele sonorități ale iernii, din orchestrația de la Decembre, pe versurile lui George Bacovia. Ați avut în vedere faptul că aranjamentul muzical pare a fi extrem de potrivit pentru un universul liric al lui George Bacovia ? 

-Orchestrația este de obicei faza a doua. Întâi se naște cântecul crud, pur. Apoi se croiește îmbrăcămintea lui, orchestrația, care nu trebuie să facă niciodată notă discordantă cu poezia ce este cântată.

Bogdan Suceavă: Ce înseamnă pentru Dumneavoastră poezia lui Lucian Blaga ? Ce anume v-a atras la „întâmplare simplă”?

-O anume luminozitate, liniște și bucurie de a privi în urmă, de a păstra amintirile ce îți fac plăcere… Din acest motiv cântecul este plin de rit și are o anume veselie în el…

Bogdan Suceavă: Poezia lui Tudor Arghezi conține, în anumite pasaje, note de umor intrinsec nuanțelor aparent arhaice ale temelor sau ale vocabularului. A existat intenția Dumneavoastră să sugerați, prin muzică, o notă de umor în

„Inscripție pe un inel”? Ce reprezintă pentru Dumneavoastră spațiul poetic al lui Tudor Arghezi ?

-Mie îmi plac atât Arghezi cât și Bacovia  tocmai pentru umorul lor. Arghezi îmi place și din cauza arhaismului lui. Recunosc că am o anume nostalgie pentru limba veche românească. Din acest motiv, odată, demult, în tinerețe, am scris două cântece și pe versurile lui Văcărescu.

Paul Doru Mugur: Foarte mulți compozitori contemporani folosesc calculatorul ca să-i ajute să compună. Dumneavoastră vă folosiți de calculator? 

-Da, sunt un tip deschis la nou, îmi place să trăiesc astăzi și mai ales să mă bucur de ceea ce tehnica actuală îmi poate oferi. Este teribil de excitant. Recunosc însă că nu sunt adeptul asupririi omului de către calculator.

Bogdan Suceavă: Ce fel de poezie vă face plăcere să citiți? Ce fel de cărți ați frecventat în ultima vreme, pentru simpla plăcere a lecturii?

-În ultima vreme, de zece ani încoace citesc mai mult proză. Producția poetica a fost mai slabă. Bănuiesc că acest lucru a fost impus de societate și de criteriile socio-politice actuale.

Bogdan Suceavă, Paul Doru Mugur: În numele cititorilor revistei Respiro, vă rugăm să primiți mulțumirile noastre, și nu doar pentru realizarea acestui interviu... 

 

respiro©2000 All rights reserved.

   ••• design: SGFXstudio •••