Nicu Alifantis |
uneori îmi vine sa scriu,
/uneori îmi vine sa cant,
/de cele mai multe ori îmi vine
sa tac. /
iertaţi-mă, /sunt
si eu om!
(Nicu Alifantis – În loc de prefaţă)
În 1954, pe 31 mai, la Brăila se naște
Nicu Alifantis, într-o familie cu rădăcini grecești și
aromâne.
„La mine in familie s-a adunat tot Balcanul din lume.
Parintii mei, mama Evdocsia si
tata Menelaus, au ajuns impotriva
vointei lor pe aceste meleaguri si,
dupa ce s-au resemnat, au continuat sa-si traiasca viata asa cum s-a putut.
Si uite asa am venit si
eu pe lume, dintr-un tata pe jumatate grec (bunicul)
si jumatate roman (bunica)
si dintr-o mama pe jumatate
machedoanca (bunica) si jumatate
grecoaica (bunicul)”
Face studii muzicale particulare, astfel încât drumul artistic este conturat încă din
copilărie. După un concert susținut de formația Phoenix la
Brăila, membrii formației sunt invitați de Nicu la o plimbare pe
Dunăre.
Începând cu anul 1972 colaborează cu Teatrul
„Maria Filotti”, Brăila. Aici debutează componistic în piesa
„Furtuna” de Ostrovski.
Face stagiul militar între 1974 și 1975.
Aflat într-o permisie, debutează la o „întâmplare” a Cenaclului
Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu. Participă la turneul
de pe litoral al Cenaclului.
“ la
Brăila, a urcat în scenă un copil pe care îl chema Nicu Alifantis și
care a cântat foarte frumos.
După
aceea, membrii Cenaclului Flacăra trebuia să-și dea cu
presupusul despre el.
A
fost contestat de unii. Cred că simţeau
pericolul că mai apare unul bun.
Atunci
eu l-am apărat: „Bă, am zis, eu nu știu ce va face ăsta mai
încolo, dar are un glas care
pătrunde și dă emoţie .
Eu
cred că va face carieră” Se pare că am avut dreptate.
Nicu
rămâne o voce clară, cu sonorităţile
lui evidente, nu-l poti confunda cu niciunul dintre cântăreţii de folk, să zicem.
Are
cântece mai elaborate, diferite de ale celorlalţi,
care sunt mult mai monotone și repetitive. La Nicu e altfel.”
Tudor
Gheorghe
Anul 1973 marchează debutul scenic la
emisiunea Tele Top a TVR, cu piesa Romanță.
În același an devine membru în UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI
MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA ASOCIAŢIA PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (UCMR-ADA).
În anul 1976
debutează discografic la Electrecord cu single-ul Cîntec de noapte.
În același an devine
membru în Asociaţia Oamenilor de Artă din Instituţiile Teatrale şi
Muzicale -ATM, instituție desființată în 1990. În septembrie
1976, Johnny Răducanu îl invită să cânte la clubul Tic-Tac din
București.
Acolo,
la Tic-Tac i-am cunoscut pe Eugen Gondi, Marius Pop,Peter Wertheimer,
Aurelian
Andreescu, Toma Caragiu, Nina Cassian și mulți alții.
Cântă la Tic-Tac până în 1977,
când barul se închide după cutremur.
1978 îl găsește la Teatrul
Tineretului din Piatra Neamț.
„Am
trăit 6 luni la Teatrul Tineretului ca-ntr-o
familie, am legat prietenii,
am
bătut împrejurimile orașului, am
cunoscut oameni minunați.
La
cheful de după premiera spectacolului care s-a ținut în barul
teatrului m-am apucat de fumat.”
Se însoară, ia permisul de conducere și
cumpără prima mașină. Se mută în București.
Devine angajat la Teatrul Mic Bucuresti, unde va
rămâne până în anul 1990.
În 1979
apare primul disc LP, După
Melci, o simfonie folk pe
versurile poetului Ioan Barbu. Apare un single patriotic, scos împreună cu
Florian Pittis. Debutează în filmul „Bietul Ioanide” cu rolul Radu Cantacuzino. Anul 1980
a fost anul turneelor foarte lungi
În 1984 apare albumul
LP Nicu
Alifantis, cu mașina
de scris pe copertă și un disc cu muzica din piesa de teatru Mitică Popescu.
În 1988 apare albumul Piata Romană nr. 9
iar în 1990 se lansează albumul Risipitorul de iubire.
În perioada 1990 – 2001lucrează la Teatrul
Excelsior Bucuresti. Devine membru UNITER 1990 și
primește Premiul
UNITER pentru muzică de teatru în 1991. În același an primește
Premiul pentru muzica de scenă de la spectacolul „Ubu
Rex” cu scene din „Macbeth”
Anul 1992 aduce albumul
Ia Toji Baladist, primul album pe CD și single-ul aniversar „ Decembre”
În 1995
fondează grupul Alifantis & Zan, ca trupă
de studio pentru albumul său Voiaj . În 1996, după
înregistrarea albumului Nichita, Zan devine o trupă de proiecte din care mai fac parte:
Virgil Popescu (chitară bas, voce), Sorin Voinea (claviaturi, voce),
Răzvan Mirică (chitară electrică și acustică,
sitar, mandolină, voce), Relu Bițulescu (tobe, percuție). Primește Premiul pentru
muzică de teatru Constanța (1995)
În 1997 face un infarct. Pe patul de spital își
vede tipărită cartea Scrisori nedesfăcute, apărută la editura
Nemira, republicată în 2016.
În 1999 apare albumul aniversar Nicu Alifantis 25, iar în 2001 apare albumul cu muzică de teatru
„Cadavrul Viu„ care va primi Premiul pentru muzica de scenă
În perioada 2001 – 2008 activează la Teatrul
Toma Caragiu Ploiesti. În 2002 apare albumul Neuitatele
Femei Devine membru CREDIDAM
în 2003. În 31 martie 2003 are loc spectacolul „Tandrețuri pentru
femei cu cei 4 corifei”. Lansează CD-ul Şah Mat în 2004.
Președintele
României Ion Iliescu i-a conferit lui Nicu Alifantis la
10 decembrie 2004 Ordinul
Meritul Cultural în
grad de Cavaler, Categoria B - „Muzică”,
„pentru contribuțiile deosebite în activitatea
artistică și culturală
din țara noastră, pentru promovarea
civilizației și istoriei românești”
În același an înființează grupul de
proiecte, cu care va scoate Cd-ul dublu și un
DVD live, Simphonicu. În 2005 se lansează DVD-ul live „Tandrețuri pentru
femei cu cei 4 corifei”
În 2006 îi apare volumul de poezii 5 săptămâni în balon. În 2007 este publicată
colecția albumelor apărute pe vinyl, cu 4 cd-uri. În
2008, Jurnalul îi publică o colecție de cântece
În perioada 2010-2013 colaborează cu E-Media One Solution. În 2010 apare
albumul Cântece
de Șemineu. În 2011 apare colecția Quidecenial, reeditarea albumelor apărute pe CD.
Absolvă în 2012 UNATC Teatrologie
„Dintr-o joacă a pornit totul. Lucrând foarte mult în
teatru, aveam contacte tot mai dese cu noua generaţie.
Care generaţie îmi aluneca un pic printre degete, fie că erau
actori, regizori, scenografi.
Toţi
aceşti trei ani petrecuţi
în mijlocul lor i-am adorat.
Ştiu
despre ce e vorba, le-am înţeles mentalitatea,
drumul pe care vor să păşească.”
În anul 2013 înființează grupul de
proiecte NICU ALIFANTIS & FRAGILEBAND și fundația Alifantismusic și apare albumul Mozaic
În 2014 apare cartea Dicționarul lui Alifantis. Devine membru
UCIN în 2015. În 2015 apare și CD-ul cu carte de colorat Șotron.
În 2016 apare volumul FaceCarte iar în
2018 volumul de poezii 45 Poeme la întâmplare. Toate cele 45 de poeme
sunt ilustrate cu tot atâtea desene semnate de Răzvan Luscov.
Tot în 2018, cu ocazia centenarului româniei, apare
CD-ul Țara de unde vin.
În 2019 scoate primul album pe stick
de memorie, Live la Buzău – UM 01671