|
Nicu Alifantis |
RESPIRO, Mai 2001
Muzică şi poezie
- un interviu cu Nicu Alifantis -
Paul Doru Mugur: În afară de activitatea Dumneavoastră muzicală, binecunoscută publicului românesc, sunteţi şi autor al unor poeme. Aţi putea să ne istorisiţi, pentru cititorii revistei Respiro, când aţi început să scrieţi versuri ?
-Nu cred că există tânăr licean care
să nu fi scris măcar câteva versuri. Asta mi s-a întâmplat şi mie. Poate că e mult spus versuri, mie îmi
place să le numesc gânduri…
Bogdan Suceavă: Ce reprezintă pentru Dumneavoastră poezia lui Nichita Stănescu? L-aţi cunoscut îndeaproape ? în ce context a scris Nichita Stănescu, despre muzica Dumneavoastră, catrenul: "[...] când cântă parcă moare o taină într-un grec/ şi tot ce e în mine zare, arată a înec,/ dar nu-n sărata mare, ci în ceva mult mai mare" ?
-Eram adunaţi mai mulţi prieteni la Florin Zamfirescu, de ziua lui.
Nichita era într-o vervă nebună şi spunea mici poezele pe care le dăruia
fiecăruia dintre noi. Aşa am
căpătat acea mica poezie, de care sunt foarte mândru şi onorat totodată.
Bogdan Suceavă: Vă mărturisesc că piesele muzicale faţă de care am o nesfârşită admiraţie sunt "Emoţie de toamnă", "Ce bine că eşti" şi "Ploaie în luna lui martie". Nu îmi mai pot imagina aceste poeme fără muzica lor, naturală, firească, de o sonoritate intrinsecă poemului. Care a fost gândul Dumneavoastră, intenţia artistică, atunci când aţi dorit să compuneţi muzica pentru poeme de Nichita Stănescu ?
-Nimic nu-i premeditat, elaborat, gândit… Cred că
este foarte greu să te scoli într-o dimineaţă
şi să spui: azi voi compune un cântec.
Cântecele vin funcţie de stare, acumulări, dorinţa de a comunica. Atunci când se găseşte numitorul comun al comunicării
poetului cu cel al compozitorului se naşte cântecul.
Bun sau rău…
Bogdan Suceavă: Putem să spunem că un poem conţine uneori sugestia muzicii sale? Cum am putea privi poemele fără rimă, uneori fără de ritm ? Ar putea exista muzica potrivită şi pentru ele ?
-Pentru orice fel de comunicare inteligentă,
există un suport care să o susţină.
De obicei orice poezie are un ritm şi o
muzică a ei interioară. Totul este să o găseşti
şi să mai pui şi
tu câte ceva. Nu contează rima. Ritmul şi
muzicalitatea exista şi într-o proză.
Paul Doru Mugur: Unul dintre aspectele cele mai interesante pentru mine, şi care tine de laboratorul creaţiei, este: ce metodă folosiţi pentru a vă compune cântecele ? Există mai întâi muzica şi apoi se caută textele ? Sau dimpotrivă ?
-La mine întotdeauna a existat întîi
poezia, textul, comunicarea, cum vreţi să-i
spuneţi.
Bogdan Suceavă: În fazele iniţiale ale compunerii unei piese muzicale, este avut în vedere acel aspect al orchestraţiei care ţine de crearea unei sonorităţi şi a unei atmosfere speciale ? Mă gândesc la acele sonorităţi ale iernii, din orchestraţia de la Decembre, pe versurile lui George Bacovia. Aţi avut în vedere faptul că aranjamentul muzical pare a fi extrem de potrivit pentru un universul liric al lui George Bacovia ?
-Orchestraţia este de
obicei faza a doua. Întâi se naşte cântecul
crud, pur. Apoi se croieşte
îmbrăcămintea lui, orchestraţia, care
nu trebuie să facă niciodată notă discordantă cu
poezia ce este cântată.
Bogdan Suceavă: Ce înseamnă pentru Dumneavoastră poezia lui Lucian Blaga ? Ce anume v-a atras la „întâmplare simplă”?
-O anume luminozitate, linişte
şi bucurie de a privi în urmă, de a
păstra amintirile ce îţi fac plăcere…
Din acest motiv cântecul este plin de rit şi are
o anume veselie în el…
Bogdan Suceavă: Poezia lui Tudor Arghezi conţine, în anumite pasaje, note de umor intrinsec nuanţelor aparent arhaice ale temelor sau ale vocabularului. A existat intenţia Dumneavoastră să sugeraţi, prin muzică, o notă de umor în
„Inscripţie pe un inel”? Ce reprezintă pentru Dumneavoastră spaţiul poetic al lui Tudor Arghezi ?
-Mie îmi plac atât Arghezi cât şi
Bacovia tocmai pentru umorul lor.
Arghezi îmi place şi din cauza arhaismului lui.
Recunosc că am o anume nostalgie pentru limba veche românească. Din
acest motiv, odată, demult, în tinereţe, am
scris două cântece şi pe versurile lui
Văcărescu.
Paul Doru Mugur: Foarte mulţi compozitori contemporani folosesc calculatorul ca să-i ajute să compună. Dumneavoastră vă folosiţi de calculator?
-Da, sunt un tip deschis la nou, îmi place să
trăiesc astăzi şi mai ales să
mă bucur de ceea ce tehnica actuală îmi poate oferi. Este teribil de
excitant. Recunosc însă că nu sunt adeptul asupririi omului de
către calculator.
Bogdan Suceavă: Ce fel de poezie vă face plăcere să citiţi? Ce fel de cărţi aţi frecventat în ultima vreme, pentru simpla plăcere a lecturii?
-În ultima vreme, de zece ani încoace citesc mai mult
proză. Producţia poetica a fost mai
slabă. Bănuiesc că acest lucru a fost impus de societate şi de criteriile socio-politice
actuale.
Bogdan Suceavă, Paul Doru Mugur: În numele cititorilor revistei Respiro, vă rugăm să primiţi mulţumirile noastre, şi nu doar pentru realizarea acestui interviu...
respiro©2000 All rights reserved.
••• design: SGFXstudio •••