|
Nicu Alifantis |
Jurnalul Naţional,
25.11.2004
Nota adumitriu: iată un exemplu că Nicu ştie să facă un interviu decent, indiferent
cât de neinspirat ar fi reporterul!
Jurnalul
National: Sunteti cunoscut mai mult pentru muzica de teatru
pe care o faceti. Va considerati
si cantaret?
Nicu Alifantis:
Nu stiu ce sa zic... Eu ma
consider artist, prin ceea ce fac pe scena si in muzica, in general.
Mai incearca cineva sa faca muzica
artistului Nicu Alifantis?
Nu cred ca este
vorba despre concurenta. Au ramas destul de putini artisti din generatia mea, care
mai au ceva de spus. De exemplu, Vintila sau Baniciu.
Din generatia tinerelor sperante,
vreun canteret are aparitie
interesanta?
Da. Pavel
Stratan. De altfel, mi se pare ca este singurul.
Artisti – vedete
Nu vi se pare ca
Stratan nu canta, ci vorbeste?
Fiecare face ce
poate.
E adevarat, dar muzica il ajuta
sa-si castige banii de paine.
Un artist nu-si castiga painea din ceea ce face.
Nu are un program fix de opt ore si nu trebuie sa semneze condica...
Am inteles, nu-s functionari!
Un artist
autentic nu-si pune problema castigului. Mai
important este sa comunice ceea ce simte el din punct de vedere artistic. Mai
sunt si artisti care isi
fac dinainte calcule cat sa castige pe luna, pentru
ca vor scoate un hit extraordinar.
Nu cumva acestia sunt vedete?
Da. Suntem o tara
foarte bogata in vedete. Mie imi plac vedetele
noastre. Ma amuza, le vad prin toate publicatiile, mai imbracate, mai putin imbracate, mai Sexxy, mai Blondy, stand la sedinte foto... Apropo, am
participat si eu la o astfel de sedinta.
Ati fost vedeta!
Nu, n-am fost. Am
incercat doar sa vad cum este. Si am facut-o pentru noul album care o sa apara
in curand. A fost un lucru inedit...
Ati stat cum v-a zis fotograful?
Da (rade). Sunt
un tip foarte ascultator cand
sunt la munca.
De cati ani munciti?
De 31 de ani fac
meseria de artist. Si tot de atatia ani traiesc de pe urma ei. Iar faptul ca am putut castiga bani din aceasta meserie este o satisfactie
suplimentara. Mai am si marele avantaj, spre deosebire de alti
colegi de-ai mei, mai tineri, de a fi facut numai
ceea ce am vrut eu. N-am avut sefi, producatori, case de productie
care sa vina peste mine, manageri care sa-mi directioneze
activitatea. Am muncit cum m-a dus pe mine capul. Mai bine, mai rau, numai Dumnezeu stie!
140 de lei pentru
figuratie in film
Ati facut bani
numai din muzica?
Nu. Prima oara am
castigat bani facand figuratie intr-un film care se
turna la Braila. Se intampla
prin 1967. Era o productie straina,
"Tom Sawyer". Am primit o groaza de bani,
pentru acea perioada, 140 de lei. Le-am facut cadouri
parintilor si mi-am cumparat
o geanta de voiaj...
Va pregateati de drum...
Da. Imi doream sa cant, dar nu stiam
ce ma asteapta. Atunci eram
un soi de vedeta a liceului. Cantam la ceaiuri, faceam serenade... Erau vremuri frumoase. Portul functiona foarte bine si oraselul
meu, Braila, era plin de straini,
iar fetele isi faceau bine
meseria...
Cand ati inceput sa va planificati
cariera?
Am frecventat un
cerc de teatru, pentru ca se practicau activitatile extrascolare. Iar un an mai tarziu,
in 1972, am prins o colaborare cu Teatrul "Maria Filotti". Asa am avut primul contact cu un mare artist al muzicii de
atunci, Mircea Florian. Am cantat in spectacol muzica
lui. A fost o colaborare reusita, apoi am primit
oferta sa fac eu muzica de teatru, la piesa "Furtuna" a lui Alexandr Ostrovski, in regia lui Constantin Dinulescu. In acest
spectacol a debutat Catrinel Dumitrescu, fiind cu doar cativa
ani mai tanara decat mine.
De aici incolo, totul s-a rostogolit.
Ati incercat sa intrati la Facultatea de Medicina?
Da. Parintii mei voiau sa ma fac om
serios. Dar nu mi-a iesit. Am vrut sa-i linistesc si am dat de doua ori la Medicina. Si o data la
Actorie. Ma bucur ca n-am intrat. Nu cred ca as fi
fost un bun actor. Dar am facut niste
manevre sa plec in armata.
Mai bine in
regiment, decat in facultate!
Da. A fost greu,
dar am reusit sa termin armata. Am fost la
transmisiuni, la Buzau, un an si patru luni.
Ati intrat in Cenaclul Flacara
cand erati ostas?
M-am "inscris" cand eram in
concediu. Am avut un debut bun, la Teatrul "Ion Creanga", in 1974. Am
cantat si am devenit vedeta peste noapte. Primul
copil e geniu, ca tata
Admiratoarele dumneavoastra isi smulgeau parul
din cap, asa cum faceau
pentru Mircea Vintila?
N-am obtinut reactii dintre acestea, innebunitoare. Vintila era frumos
foc, de-aia rupea inimile fetelor. El si cu Dan Chebac
erau masculii adevarati din Cenaclu. Au fost ani frumosi. Ma vad destul de des cu Ciocu’ (n.r. – Mircea Vintila) si
depanam amintiri, ca doua babe ce suntem.
Cand v-ati casatorit prima data?
La 24 de ani. Si
am divortat dupa un an. Nu
ne-am inteles, pentru ca nu prea stiam
ce vrem. Iar eu nu prea stateam pe acasa. Plecam in turnee cu haine de vara si ma prindea iarna pe drum.
V-ati maturizat si v-ati casatorit din nou...
M-am insurat tarziu, iar copiii i-am facut devreme. In 1997, m-am casatorit,
iar primul copil l-am facut in 1986. E geniu, ca
tata... Sunt fericit! Am doua fetite si o casnicie
minunata. Fetele mele n-au ureche muzicala. Insista sa cante
hiturile pe care le tot aud, dar e o jale cumplita. Pentru urechile mele batrane.
Va pregatiti de lansare...
Am terminat de
imprimat unele piese pe care le-am cantat impreuna cu baietii mei de la Zan. Am zis ca-i momentul sa scot un album cu muzica mea
pentru teatru.
DANA ANDRONIE